Sunt încântat să fiu asociat cu colegi care au avut minunata idee de a-i aduce un omagiu distinsului istoric Victor Neumann, pe care am avut plăcerea să-l cunosc acum trei decenii, imediat după răsturnările politice din 1989. Întâlnirea noastră inițială, datorită comunității noastre. ocupații profesionale, a înflorit într-o prietenie caldă. Printre altele, două dedicații mărturisesc relația noastră de durată care a crescut de-a lungul anilor și care rezumă evoluția lor. Prima a fost când profesorul Neumann mi-a prezentat prima ediție a cărții sale, Ispita lui Homo Europaeus, cu inscripția: „Lui Carol Iancu,
cu cele mai bune gânduri și speranța unei colaborări de lungă durată. V.N., Bucureşti, 7 ianuarie 1993.” A doua dedicație este din a treia ediție a aceluiași volum și scrie: „Lui Carol Iancu, cu mult drag și cu speranța că această carte ar putea fi și o referință utilă la istoria evreilor din Balcani și Europa Centrală. V.N., Timişoara, 27 ianuarie 2014”.
Douăzeci și unu de ani separă aceste două dedicații, o perioadă în care profesorul Neumann s-a făcut cunoscut în rândul istoricilor și pentru că a fost un cercetător eminent, unul care a adus contribuții importante la diferitele ramuri ale universului lui Clio. Patru tărâmuri provocatoare au fost explorate amănunțit: istoria europeană, bănățeană, evreiască și conceptuală. Problemele primelor trei se regăsesc deja în volumul pe care l-am citat mai sus și prin care a devenit cunoscut în cercurile academice, culturale și chiar politice.

Îmi propun aici să schițez o schiță a principalelor orientări care provin din cele patru zone ale vastului teritoriu studiat de stimatul meu coleg. În Ispita lui Homo Europaeus, el alege în mod deliberat zona geografică a Europei Centrale și de Sud-Est și își propune să redescopere trecutul din „cărți care includ o viziune modernă asupra acestor spații”. Acest lucru este cu atât mai merituos cu cât marea majoritate a scrierilor consacrate istoriei Europei exemplifică doar spațiul occidental. Profesorul Neumann a consacrat un întreg capitol al trecerii de la epoca medievală la cea modernă, invocând ecoul Renașterii în Europa Centrală-Est și în Peninsula Balcanică. Concepțiile, dialogurile și polemicile lui Erasmus cu diferite personalități i-au atras atenția, făcându-l să facă paralele între vestul și estul continentului în ceea ce privește spiritele gândirii europene. El constată că reînnoirea culturii umaniste prin artă și știință a avut loc în școlile înființate de orașe, iar această cultură nu a fost doar în Occident. Istoricul citează reînnoirea, din cauza interferențelor culturale, precum Centrul de Învățare Umanistă Oradea, unde diplomații
S-au format Curtea Regală Maghiară. El vorbește și despre un ecou renascentist simțit în Balcani, insistând asupra tipăririi sau transcripției cărților chirilice, așa cum s-a întâmplat în tipografiile din Belgrad și Skandar la mijlocul secolului al XVI-lea. Apoi arată cum în Țara Românească și Moldova, sub domnia lui Matei Basarab și Vasile Lupu, s-au pus bazele culturii umaniste grație mitropolitului ortodox Varlaam.
 

În prezentarea reformei religioase în Europa Centrală de Est, accentul este pus pe consecințele propagandei catolice. În Epoca Luminilor a avut loc o adevărată revoluție intelectuală care a marcat Omul European, dar evenimentele din Transilvania, Moldova și Țara Românească nu au putut fi întrerupte de gândirea vremii: „Aceleași decenii care curg între 1791, anul cel
Supplex, și 1848, potrivit cărora individul va trebui să se îndrume către un drept care îi aparține încă de la naștere: dreptul la libertate”.
Reluând teza profesorului Răzvan Theodorescu referitoare la coridoarele culturale ale Europei de Sud-Est în perioada Evului Mediu, profesorul Neumann și-a extins cercetările atât în timp, cât și în spațiu, luând în considerare oameni care au propagat cărți, informații și idei. El a urmărit „coridoare care facilitează comunicarea dinspre nordul din Göteborg spre estul Transilvaniei, dinspre lumea flamandă către universitățile austriece, maghiare și românești, de la universitățile din Halle și Berlin până la Buda, Karlowitz, Sibiu, Blaj, Iași, București fără a exclude Rusia și Petru cel Mare sau muntele grecesc Athos.” Planurile multiple ale dialogului cultural au continuat și în alte cărți importante, printre care: Între cuvinte și realitate. Studii privind politica recunoașterii și schimbările de regim în România contemporană (2001); Neam, Popor sau Națiune? (Rude, oameni sau națiune?, Ediția I, 2003, a II-a
ediția, 2005, ediția a III-a, 2015); și Eseuri de istorie intelectuală românească (Ediția I, 2008, Ediția a II-a, 2013).

A doua temă pentru care profesorul Neumann a demonstrat o pasiune sinceră este cea a Banatului. Din punctul de vedere al istoricului român, Banatul este „o regiune de convergență”, „un teritoriu în care se împletesc civilizațiile Centrului și Sud-Estului, generând pe de o parte dialogul intern multiplu, pe de altă parte, marele european. dialog." În plus, o placă turnantă a zonei dintre Viena și Constantinopol”. Banatul este și locul de naștere al profesorului Neumann; această poveste este țesută și prin studii și cărți. Diferitele comunități lingvistice și religioase care au coexistat cu românii au beneficiat de o bogată descriere, înțelegând astfel dialogul cu Europa Centrală și de Vest, Balcanii și înainte și după Bizanț. Este nota de originalitate în Banat, o regiune situată între două lumi, între două civilizații și influențată de ideile Revoluției Franceze, care a dat naștere.
la o „formă de manifestare a democratismului burghez”.

Banatul este prezent în multe scrieri istorice, volume colective coordonate printre care cel mai important, Identitate și Cultură. Studii privind istoria Banatului (Identity and Culture. Studies on Banat History, 2009) and Istoria Banatului. Studii privind particularitățile unei regiuni transfrontaliere (Istoria Banatului. Particularitățile unei regiuni transfrontaliere, ediția I, 2015, ediția a II-a, 2016). Profesorul Neumann este autorul majorității capitolelor dintre cele 23 de contribuții incluse în ediția finală intitulată, Banatul Timișoarei. A European Melting Pot (Scala Arts & Heritage, Londra, 2019). Este o sinteză extrem de relevantă, una care explică în
detaliază geneza particularităților regiunii datorită diversității culturale a locuitorilor săi.

A treia temă este prezentă într-un capitol remarcabil din Homo Europaeus intitulat „O diasporă generatoare de convergență? Radiația iudaismului în Europa Centrală și de Sud-Est”. Profesorul Neumann a reușit aici o frescă fascinantă a comunității evreiești, acordându-se o atenție deosebită diasporei originare, și anume sefarzii expulzați din Peninsula Iberică la sfârșitul secolului al XV-lea și care și-au găsit un refugiu special în Imperiul Otoman. . Atracția pentru istoria evreilor are ca punct de plecare observația că „evreul este cea mai importantă alteritate din cadrul civilizației europene”. Analizând o diaspora evreiască puțin cunoscută, istoricul arată că prezența evreilor în Balcani și Pannonia datează din Antichitate, menționând că săpăturile arheologice din Grecia, fosta Iugoslavie, Ungaria și România au dus la descoperirea de noi mărturii, în special în cercetarea arheologică. Pentru epocile medievale și moderne, răspunsurile rabinice evocă fapte și evenimente despre viața de zi cu zi. Când descrie principalele centre ale diasporei evreiești din sud-estul Europei, istoricul nu ratează niciun eveniment remarcabil: nici problema controversată a khazarilor și nici falsul mesianism reprezentat de Sabbatai Zevi; nici universul cabalist, nici mișcarea mistică a Hasidismului; nici cultura enciclopedică a evreilor și nici orientările intelectuale în schimbare ale secolului Iluminismului (rolul de motor fiind jucat de Moise Mendelssohn, părintele Haskalah) pe un vast teritoriu geografic incluzând Boemia, Austria, Ungaria, Transilvania, Banat, Maramureș. , Moldova, Țara Românească, Serbia, Bosnia și Grecia.

Autorul a revenit la istoria evreilor într-o serie de studii care au fost adunate sub titlurile Istoria evreilor din România. Studii documentare și teoretice (Istoria evreilor din România. Studii documentare și teoretice, ediția I, 1996, ediția a doua, 2018); şi Istoria evreilor din Banat. O mărturie a multi- și interculturalității Europei Centrale-Est (1999). În prima colecție, cercetările sunt consacrate emancipării evreilor, relațiilor culturale și politice evreo-române în Vechiul Regat al României, stării acestora în România în anii interbelici și sub regimul Antonescu, precum și
„caz controversat” în timpul regimului totalitar comunist. A doua colecție cuprinde descrieri ale comunităților evreiești din secolul al XVIII-lea, reforma religioasă și emanciparea politică în secolul al XIX-lea, situația acestora în timpul domniei regelui Carol al II-lea, Ion.
dictatura fascistă a lui Antonescu și dictatura regimului comunist. De menționat alte două articole din volumul Identitate și Cultură. Studii privind istoria Banatului (Identity and Culture. Studies on the History of Banat): „Ecoul pogromului de la Iași în presa din Banat” (The Echo of the Iași Pogrom in Banat Press) and „Evreii din Banat și Transilvania de sud în timpul celui de-al doilea război mondial”. Toate acestea sunt contribuții bazate pe numeroase surse arhivate, pe o bibliografie amplă, dar și pe analize atente, contextualizare și originalitate.
interpretări.